- E frumos! Totul e frumos! Totul este alb şi curat! Rochia mea este albă, părul meu este alb, cerul şi norii sunt albi. Prea mult alb! Nu am culoare. Cum să fac să mă-nveselesc? Deodată a auzit niste glasuri subţirele:
- Te ajutam noi Zână Albă!
- Cine sunteţi voi?
- Noi suntem vietăţile colorate ale Primăverii. Vrei să ne gaseşti?
- Desigur, desigur! Dar unde sunteţi, ca nu vă zăresc?
- Vino şi ne caută! o chemau glasurile subţirele.
Zâna s-a uitat în toate părţile, dar nu ştia de unde sa înceapă.
- Zână Albă sunt aici! Uita-te la mine! Sus, sus! Sunt Soarele de pe cer care aduc multă căldură, lumină, viaţă, şi pământenii spun că am culoarea galbenă. Galbenul este o culoare galbenă şi luminoasă, dar şi foarte prietenoasă.
- Iţi multumesc mult! a reusit să îngâne uimită Zâna Albă, dar nici nu a terminat bine de mulţumit, că iarăşi s-a auzit strigată.
- Zână Albă, eu sunt Iarba! Sunt răcoroasă şi placuţa, am culoarea verde, iar verdele este o culoare foarte odihnitoare, plină de speranţă şi tinereţe.
- Hei, hei! Noi suntem Păpădiile, care înveselim şi coloram iarba cu puful şi gingaşia noastra.
Zâna era atât de uimită şi nu mai ştia unde să se uite.
- Şi noi vrem să te înveselim! Au strigat nişte fluturaşi frumoşi. Noi avem culoarea albastră şi te invităm la plimbare în grădină pentru a nu mai fi tristă.
Apoi au venit mămăruţele de culoare roşie. Erau pline de energie şi poftă de viaţă. Grădina s-a umplut de toate vietăţile şi florile parfumate ale primăverii. Au sosit şi nişte fetiţe vesele cu rochiţe de culoare mov, roz, albastre, de toate culorile. Au luat-o pe Zâna Albă şi s-au plimbat până-n seară în grădina colorată a primăverii. Zâna Albă a înţeles că zilele anotimpului alb s-au terminat, că trebuie să fie mai optimistă şi veselă şi să poarte mai multă culoare, să fie o zână a culorilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu