Libertatea turturelelor

    Odinioară, în regatul unui rege temut şi respectat, era obiceiul ca fiecare dintre locuitori, să-i aducă în dar regelui, la aniversare, câteva turturele vii.
   După ce primea păsările, regele le elibera cu mâinile lui.
   Cei care îi aduceau turturelele erau foarte bine răsplătiţi.Un curtean întrebă pe rege:
-Pentru ce primeşti de la supuşii tăi turturelele pe care apoi le pui în libertate? Ce urmăreşti prin aceasta?
-Vreau ca să-i arăt poporului, în zilele de sărbători,marea mea bunătate.
Curteanul adăugă:
-Când soseşte vremea ca locuitorii să-ţi dăruiască turturelele ,ei omoară mai multe decât prind. Dacă vrei să faci poporului dovada că eşti un om mărinimos,
n-ar fi mai bine să porunceşti să le lase în pace? Ar fi cel mai bun mijloc de a le cruţa zilele. Îndemnând pe oameni să le prindă, ca apoi să le eliberezi ,faci să moară o sumedenie, fără nici un folos. Fapta bună pe care o săvârşeşte măria ta,
dându-le libertatea, nu micşorează răul pe care îl pricinuieşte acestor drăguţe
păsări.
Regele dădu din cap. Se gândi puţin şi hotărâ că slujitorul lui avea dreptate.
Şi dădu poruncă în tot regatul, ca de acum înainte nimeni să nu mai prindă turturele, iar cine va fi prins ucigând păsările, va fi pedepsit.
Aşa s-a pus capăt unei datini nefolositoare şi greşelii de a ucide păsările.